- duralumíniu
- s. n. (sil. mf. dur-) [-niu pron. -nìu], art. duralumíniul
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
duralumíniu
Look at other dictionaries:
duraluminiu — DURALUMÍNIU s.n. Aliaj al aluminiului cu cupru şi cu mici cantităţi de magneziu, mangan şi siliciu, uşor şi rezistent, folosit în special la construcţia avioanelor. – Dur1 + aluminiu (după fr. duralumin). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
aldural — ALDURÁL s.n. (tehn.) Bimetal format din plăci sau benzi de duraluminiu, rezistent la coroziune. [< al(uminiu) + dural(uminiu)]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
dural — DURÁL1 s. n. duraluminiu. (< germ. Dural) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN DURÁL2, Ă adj. referitor la dura mater. (< fr. dural) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
duralumin — DURALUMÍN s.n. v. duraluminiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
duraluminium — DURALUMÍNIUM s.n. v. duraluminiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
